Fata cu evantai

S-a intamplat intr-o sambata seara
Ne-am intalnit din intamplare
Mare a fost uimirea cand am imbratisat-o
Nu o mai vazusem din clasa a 4-a.

Timpul nu s-a scurs aiurea
Trupul ei iti fura privirea
Parul ei cand si-l da pe spate
Iti ingheata simturile, toate.

Atunci cand se-ncinge atmosfera
Si toata lumea resimte temperatura
Un evantai cu puf o racoreste
Si nimic n-o mai topeste.

Am sa-mi fac curaj sa ajung pana la ea
La un film s-o scot as vrea
Sa ii spun povestea mea
Poate nu va refuza si de brat ea ma va lua.
 

Cel mai prost din tren

     Sunt genul de oameni care au cap numai ca să nu îi plouă în gât şi care fac umbră degeaba pământului. Pornind de la aceasta idee dati-mi voie sa ma prezint ca 'Prostul lunii'. De ce merit acest titlu chiar eu? Pai foarte simplu si o sa va detaliez fix acum.

     Nu stiu cum sa o zic in rime fine, dar cand esti prost macar fa-o bine!!! Si eu am facut-o ca un mare artist ce sunt. Totul a inceput in minunata dimineata de 01 august 2012 cand la ora 04:30 am decolat spre gara din Saint George city ca sa iau trenul de Mangalia, via Bucuresti. Ce vorbeeeesti ma?! C zici de asta?! Dimineata incepe cu o intarziere de 20 de minute a trenului. Hmmm, pielea mea, hai ca se putea si mai rau zic. Dak tot am timp hai sa ma duc sa imi iau ceva de mancare de la non-stop-ul de aici de langa gara. Plec cu tupeu, dar cand ajung ce sa vezi? Era inchis la non-stop fratioare. Aici a fost cheia zilei dupa cum avea sa se dovedeasca mai incolo. Dar vom ajunge si la miezul povestii cat ai zice 'bou vagon Ionik'.

     Ma intorc mai infometat in gara si dupa cateva minute aud trenul cum urla si astept sa parcheze. Ma sui in el, arung bagajele sus, dupa care ma trantesc pe scaune sa dorm putin pana la Brasov. Offf, Brasov, Brasov, ce amintire imi vei provoca tu in 30 de minute...

     Usurel ajunge trenul si in Brasov. Evrik!!! Imi dau doua capace, ma trezesc, si cobor din tren cu gandul sa imi iau ceva de mancare. Minunatul tren isi va schimba locomotiva, ca asta se intampla mereu, deci in capul meu cam 20 de minute ar fi durat asta. (mare eroare de calcul) La magazinul de pe peron mancare din parti. Numai mizzzerii pe acolo si atunci hotarasc sa ma duc la magazinele din afara garii ca acolo e plin de has. 20 de minute, suficimeeeent!!! 

     Si o iau la pas spre iesirea garii. Ma plimb pe acolo, pana la urma ma decid ce sa iau, achit, si plec usurel spre peron. Si cum urcam io scarile asa, lejereanu, calm, cu haleu' in mana, cand ajung sus stupoare. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat! Unde plm e trenul meu? Se dusese pe pula cu tot cu bagajele mele. Joac-o pe asta Ionik! Pentru ceva timp am ramas mut cu mancarea in mana si ma holbam la linia care era goala...Apoi m-am trezit si dai si fugi inapoi in gara la informatii. Ajung la tanti acolo la ghiseu si incep sa fac scandal. Ca tuuuuuuuuuu, io-ti rup fasu tuuuuuuuuuu!!! Ba nu, nu a fost asa. Tanti, tanti a plecat trenu' fara mine si cu bagaj cu tot. Faceti scandal ca daca nu li recuperez inchid CFR-u'!!! Care si asa e chielea pulii. Da ea un telefon la Predeal care era urmatoarea statie a trenului meu dus si roaga pe cineva sa se urce cat stationeaza si sa imi recupereze bagajul. Insa imi pune o intrebare de 10 puncte: unde se afla bagajul? In ce vagon? Si aici mi-a dat mind fuck tanti. Cand trenul intra in gara Brasov, eu ma aflam in penultimul vagon. Dupa ce a plecat in sens invers, bagajul meu era in al doilea vagon dupa locomotiva. Iar eu, in nebunia mea, am spus ca in penultimul. 

     Dupa atat ghinion a urmat si un gram de noroc. La 15 min pleca alt tren, in urma celui cu bagajele, spre Bucuresti. M-am suit repede in el si am plecat in urmarire generala. Tanti de la ghiseu imi spusese sa cobor in gara la Predeal si sa ma intalnesc pe peron cu cel care imi va recupera bagajul. Pleaca trenu in urmarire si aveam o sticla de Fanta luata din Brasov. Am zis sa o deschid sa mai beau si io o dusca sa imi mai trag sufletul. Da, da, Fanta din sula. Avea dopu lipit cu prenandez sau nu stiu ce Cristos ca nu a vrut sa se deschida. Am luat tot vagonu la rand sa rog lumea sa incerce sa deschida sticla asta blestemata. Dar da-o incolo de sticla ca urmeaza statia Predeal. Cum opreste trenul, sar si ma duc la impegat sa il intreb de bagajul meu. Si vine raspunsul care m-a lasat vagon: Nu am gasit nimic bai baiatule!!! Ce-ai zis ma? Ba baiatule, noi doi intram la duel! C cacat sa fac acum? 

     Ma aflam in Predeal, cu vreo 30 de lei in buzunar, dar eram satul. Vai de pl mea, nu suna bine deloc, se vede urat. Alerg spre postul Politiei Transporturilor sa incerc sa le explic ce am patit si poate ma vor ajuta cu ceva. Daaaaaaaa, siguranta si incredere e o mare vrajeala. Nu era nici dreacu acolo, mi-au dat prin gura. 12321 milioarde de ganduri imi treceau prin cap si simteam ca ajung la capatul rabdarii, ca o sa turbez. Iar bag viteza spre postul impegatului care imi spusese cu o mare lejeritate ca nu mi-a gasit bagajul. Apropo, cand le-am explicat nasilor din tren pana la Predeal ce am patit, m-au luat cu texte d-alea de bulangii: Nu o sa mai gasesti nimic, stai linistit. Sunt aurolacii care umbla prin tren si o sa iti gaseasca bagajul si o sa dispara cu el. Pai futu-va in gura de jegosi, le-as fi zis eu, macar mintiti-ma frumos nu ma luati cu texte d-astea

     Ajung acolo in cladirea impegatului si primul lucru care imi sare in fata este ca CFR foloseste tehnologia din '73 inca. Aparate d-alea cat China care cica monitorizeaza traficul feroviar. Te doare mintea ba baiatule! Erau doi oameni acolo. Le spun ce am patit si incerc sa gasesc o solutie sa imi recuperez si eu averea. Ca sa nu mai zic de tricourile mele de duminica:)) Unul din ei care era mai dezghetat la minte, imi spune ca are un amic in trenul cu bagajele si il suna. Salut fraticaaaaaaaaa!!! Ia zi ma il ajuti si pe bou vagonul asta care e aici la mine in Predeal si mi-a zis cat de prrrrost a fost in gara la Brasov? Si m-a ajutat. Mi-a cautat bagajul, intre timp eu am luat numarul lui de telefon si am fugit inapoi in tren ca sa plecam iar in urmarire generala. Respectivul care mi-a promis ca imi cauta bagajul cobora in Campina.
     Asadar mai avea cateva statii ca sa imi caute si mie bagajul. Dupa vreo 20 de minute l-am sunat si am primit confirmarea ca mi le-a gasit. Nu imi venea sa cred ce bulan peste capul meu. Urmarirea se va incheia la Campina. Imi voi recupera in sfarsit bagajul mult urmarit. Nici nu mai astept sa franeze trenul, odata ajuns in Campina, si sar sa ma intalnesc cu omul salvator.  Traversez liniile si il zaresc pe Gigi cu rucsacii mei in mana. Mi-i paseaza, ii multumesc mult, il ingrop in bancnote si fug sa ma sui in trenul care ma va duce in sfarsit in Bucuresti.
     My preciouuusssssssss!!! Eram ca Gollum din LOTR, eu si bagajele mele. Ma uit in portofel, vad ca nu lipsea nimic si ma aplec in fata lui Dumniezo. Pentru prima oara, dupa cateva ore, ma simteam din nou om si nu bou vagon. Asa aventura nu mi-a fost dat sa mai traiesc si adrenalina care imi pompa in vene a fost maxima. Aventura mea nu s-a incheiat din prima zi ci a continuat pana ieri mai exact cand am terminat sejurul din Vama Veche. Despre asta as putea consuma multa cerneala dar mi-e lene acum. Poate data viitoare.
     Aaaaa, dar mai am ceva de zis, pe acelasi subiect. Din Constanta se schimba nasii pana la Mangalia. Am vorbit frumos cu noii nasi de pe peron, asa cum se face, si am asteptat sa vina sa le dau banii. Dupa vreo 15 min au venit, i-am pasat suma si a intins-o. Toate bune si frumoase, numai ca inainte de Mangalia se trezeste un lache de supracontrolor sa imi strice mie ziua. Cel putin asa credea el. Vine la mine cu tupeu sa ii dau biletul. Nasul, cacat pe el, se uita cu o privire de-aia de mielusel la mine, credea ca il dau in gat. Ma uit la supracontrolor si zic: Nu am bilet. Imi cere 12 lei sa imi taie bilet. Nu mai am atatia bani zic. Ba baiatule, buletinul atunci. Ce-ai zis ma? Io nu circul cu actele la mine. Si stiind ca urmeaza Mangalia, ma uit la el si ii zic cu un mare tupeu, venit pe fondul aventurii avute cu bagajul. Ce statie urmeaza? Mangalia zice el. Da? Atunci cobor la prima, care era de fapt si ultima=)) Si dau sa plec. Il auzeam cum bolborosea el in spate: Aa, ca tu esti smecher. Nu vrei sa imi dai bani si nici buletinul. Stai ca te duc io la Politie cand coboram. Hai sa nu ne mai cacam pe noi aiurea zic.
     Evident ca am coborat frumos la Mangalia, am luat microbuzul de Vama Veche si cand am intrat pe curtea vilei in care eram cazat am uitat de tot si de toate. Avea sa inceapa o saptamana nebuna cu oamenii mei din Pitesti si Zalau si alte meleaguri.
       Cam asta a fost povestea cu prostii din trenurile CFR-ului. Sa fiti atenti sa nu patiti ca mine. Nu de alta, dar nu vreau sa am concurenta. Va salut cu stima si respect si cum zicea fratele meu din alta mama, 'Fiti cu minte, nu cuminti!'.