Respirati adanc si spor la citit :))
S-au cunoscut intr-un club de fite… ea superba posesoare de superbe silicoane, el modest posesor de 335 (o
masina chiar misto dealtfel). Ea de-a casei, el invitat la onomastica unui alt
prieten. Cand a vazut-o si-a pierdut toate simturile, a intrat in vorba cu o
prietena, prietena l-a vazut simpatic si i-a pus fata in fata. Ca sa scurtam
povestea… s-au imprietenit. Dupa o saptamana ea s-a lasat convinsa sa-l
insoteasca intr-un business-trip la Brasov si s-au si “tutuit”. Noi toti am
pariat ca dupa ce se da in roller-coaster isi revine in simtiri si ii trece
dar… n-a fost asa.
Pana la urma relatia
s-a intarit, au devenit de nedespartit si dupa 3 saptamani, in decembrie 2008
au hotarat sa-si petreaca sarbatorile la Viena. Ea venea cu trupul si sufletul
ei, el venea cu transportul, cazarea, masa si dansul.
Si au plecat cu
335-ul lui spre o vacanta de vis…
Prima zi la Viena,
prima oprire direct la shopping! Kerttner Strasse, (sau cum se numeste c-am uitat
amanuntul asta) primul magazin vizitat… Swarovski! Ea vede un colier superb
care ar fi saltat incredibil pe decolteul ei siliconat si-i transmite scurt “Il
vreau!“. El se uita la pret, vede 800 de euro, inghite in sec si spune “Iubita
mea, avem la noi vreo 4.000 de euro, daca din prima zi spargem 1.000 ne
intoarcem acasa peste 3 zile… pe jos.”
Ea clipeste usor
agitat, se incrunta putin dar trece peste acest episod… Dupa 8 min si 42 de
secunde intra in alt magazin. Ea vede un guler de blana superb care s-ar fi
incolacit cu drag in jurul gatului ei ce exista deasupra superbelor silicoane
si-i spune scurt “Il vreau!“. El se uita la pret, vede ca bucata de animal mort
costa 1.100 de euro (mama lor de chinchile!) si spune “Iubita mea, hai sa nu ne
grabim ca astia inca n-au bagat reduceri…“.
Ea zambeste stramb,
inghite in sec si iese din magazin. El o prinde din urma, o ia de antebrat, o
intoarce brusc si o saruta… Ea il lasa s-o mozoleasca si dupa ce se desprinde
din focul imbratisarii ii arata magazinul 3
Intra amandoi acolo,
pasa-mi-te dragostea se reinnodase…
Ea vede un ceas mic,
nimic deosebit, ceva cu niste pietroaie pretioase rau trebuia sa fie, un
chilipir de vreo 700 de euro. Intinde o mana cu un deget ferm intins la randul
lui si zice “Mi-ar sta bine pe mana, nu?“. El se uita la ea, se uita la ceas,
se uita la ea, se uita la pret, se uita la ea si zice “Fa, crezi ca la mine in
curte am un pom care face hartii de 500 de euro?! Am venit sa ne distram nu sa
toci tu bani!“.
Ea nu zice nimic, se
mai uita putin prin magazin, vede ceasurile de barbat si spune “Nu vrei tu sa-l
probezi pe asta de aici?“. El, mirat ca partea cu “Fa!” a mers, se uita la
ceas, il apreciaza ca dragut (pretul la fel, 138 de euro) si-l cere vanzatoarei
la proba.
Ea spune “Ma duc pana
la masina.” si pleaca. El zambeste mandru foc de piciorul ce-l pusese in prag
cu ceva secunde inainte. Probeaza ceasul, isi spuse ca trebuie sa-l cumpere,
baga mana in buzunar si isi aduse aminte ca a pus portofelul, impreuna cu
mobilul si toate actele la ea in poseta… Se pune pe asteptat… si asteapta… si
asteapta… si mai asteapta putin pana cand s-a gandit ca s-a intamplat ceva…
Si iese din magazin
intr-o fuga, ajunge la parcarea unde lasase masina, ea nu era de gasit… dar
nici masina nu mai era acolo… Si da-i si invarte-te, si cotrobaie, si lungeste
gatul… nimic!
Si da sa i se aprinda
beculetul… dar se stinge. Primul gand a fost “A plecat la hotel!” dar apoi si-a
adus aminte ca inca nu se cazasera, de-abia ajunsesera in Viena!
Ce-i de facut?! Aude
in spatele lui un dialog in limba romana, vede 3 tineri impovarati de pungi de
cadouri si se duce la ei… “Salut fratii mei, am si eu o problema, mi-a disparut
iubita si nu am telefon, pot sa dau un telefon de la voi? Va rog eu frumos, ma
recompensez eu cumva…“.
Baietii zic “Ok.“, ii
pun in mana un telefon, el suna la ea, ea raspunde, el zice “Unde esti
femeie?!“, si ea spune sec:
Am plecat ba
badaranule! Tu crezi ca am venit la Viena sa ma duci prin berarii si sa mananc
carnati?! Esti un sarac obosit! Am plecat la mama in Romania!”… si-i inchide
telefonul!
- Faaaaa! Am actele
si banii la tine, si cum ma-ta pleci tu cu masina mea?! Vezi ca…
[bip-bip] - adica ea
i-a inchis lui telefonul in nas
El mai suna o data…
telefonul inchis! Le da oamenilor telefonul inapoi si… de-aici incepe aventura!
Sa recapitulam: avea la el o pereche de pantaloni, un tricou, o geaca subtire
(teoretic era cu masina), o pereche de pantofi, un ceas la mana si… atat!
Iubirea, acest
minunat sentiment, exprimat superb in cant de voci din toata lumea, descris in
milioane de cuvinte de scriitori extaziati in simtiri… “Mortii ma-sii de
iubire!” … se gandea Catalin stand ca tuta in mijlocul Vienei, cu 0 (zero) euro
in buzunar, fara niciun act, fara mobil, fara… nimic!
El, baiat de actiune,
dupa ce a inceput sa simta gradele sub zero s-a aciuat intr-un magazin si a
inceput sa gandeasca, sa caute variante, sa… ceva, orice!
Ajunge la concluzia
ca trebuie sa ajunga la ambasada Romaniei! Uraaa! Gata, organele se vor ocupa
de el, va fi repatriat si o sa-i rupa capul nenorocitei! O sa-si recupereze
banii si masina, o sa-si repare vacanta, o sa… gata, la ambasada!
Dupa ce s-a trezit ca
deschide usa unui taxi si-a adus aminte ca n-are o letcaie in buzunar. Deci… a
inchis cumintel usa masinii, s-a luat in brate zgribulit ca un pui de gaina
toamna, si s-a aplecat la geamul masinii: “Excuse me, do you know where
Romanian Embassy is?“. Pakistanezul s-a uitat la el, a clipit nauc si l-a
intrebat de adresa. Catalin al nostru l-a trimis la o adresa legata de mama lui
de pakistanez care nu stie nimic (!) si s-a dus la urmatorul taxi cu aceeasi
intrebare… dupa ce a epuizat taxi-urile din parcarea respectiva a luat-o la
picior si a gasit alta statie de taxi-uri. Deja parkinson-ul termic il poseda,
clantanea dintii ca o moara stricata, i-era foame, deja simtea oboseala…
In sfarsit, a pus
intrebarea cu “Romanian Embassy” tuturor. Toti clipeau la el nauci si… atat!
I-a venit in minte
ultima solutie. A intrebat unde e cea mai apropiata sectie de politie. I-au
aratat taximetristii unde e , dupa vreo 20 de minute a gasit-o, a intrat
inauntru si le-a povestit politistilor care e baiul. Aia au dat din umeri, i-au
zis ca n-au cum sa-l ajute si l-au dat afara.
Acum trebuie sa va
zic… Catalin nu e vreun prost, partea cu “siliconata” a fost doar o ratacire.
Deci, l-au dat oamenii afara dar el a intrat din nou si a luat in brate un
calorifer. Austriecii trageau de el sa-l scoata afara dar al nostru se tinea cu
dintii de calorifer si urla “Call Romanian Embassy, tell them a romanian is in
distress!“. Aia n-au sunat pe nimeni, ca oricum e vineri seara si nu va
raspunde nimeni, i-au spus ca singura varianta de a suna pe cineva ar fi doar
daca face o ilegalitate, dar ca nu-i recomanda pentru ca va sta in arest pana
va fi judecat, si asta va dura. Pana la urma iese in strada imbrancit de
baietii in verde si alb…
Si a ratacit pe
strazi in speranta ca mai gaseste vreun roman, sa sune in tara. Dar deja era
tarziu, strazile se golisera, sperante ioc… “Ce facem Gogule?” se intreba
singur si un rezultat decent nu aparea din niciun locsor al mintii lui
inghetate. Si… a vazut o shaormerie! Deja simtea aroma Dristorului atat de
indepartat, caldura unei incaperi, un scaund moale in fund… si a intrat!
Inauntru vreo 3
clienti si un turc plictisit la tejghea. Catalin se duce ata la turc si incepe
dialogul:
- Mister, I am from
Romania, and I have a problem. My girlfriend left me here with no money, no
papers, no phone… nothing! I need help!
- One shaorma is 3,5
euro sir.
- Mister, I don’t
have anything else on me. But I propose you a thing: I give you my watch, I
payed 3.000 euro for it in Romania. I need to call my friends in Romania to
come and help me, and untill they come I need to eat something. What do you
say?
Turcul s-a uitat la
el neincrezator, s-a uitat la ceas, Catalin a ridicat mana ca sa vada otomanul
mai bine ceasul, Khaled (c-asa-l chema) i-a facut semn sa-si scoata ceasul, l-a
luat in mana si a inceput sa-l invarta pe toate partile.
- It’s an ?????? (nu
mai tin minte ce ceas AVEA), bought it this year for my birthday, I payed 3.000
euro.
Turcul se mai uita
putin, mai cheama un turc, vorbesc ceva pe limba lor, celalalt turc se uita si
el la ceas, se intorc si se uita la el, mai vorbesc ceva pe limba aia turceasca
a lor, turcul numarul doi se mai uita o data amanuntit la ceas, spune ceva si
da din cap a “da” si incep sa rada.
Si brusc se aprinde o
luminita mica… speranta lui Catalin.
Ramasesem la speranta
Catalinului (caruia ii multumesc pentru ca s-a inmuiat pana la urma si m-a
lasat sa continui cu istorisirea) in mijlocul shaormeriei Vieneze…
Dupa cei doi turci
(Khaled and friend) au zis ca sunt interesati, Catalin se vedea deja imbuibat
cu shaorme, cracit relaxat pe o sofa moale, la caldura, motaind linistit in
asteptarea salvarii… dar nu!
Dupa cei doi turci au
zis ca vor ceasul, i-au comunicat oferta:
- I give you 3
shaorma every day for 5 days and I leave you to stay in the non-stop area of
the restaurant during the night. You do not make noise, do not disturb nobody,
just stay there.
- The watch is 3.000
euro, it’s fair if you give me more shaorma for each day but I don’t think I
will stay here 5 days. You give me some Cola to drink, 5 shaorma for 3 days,
and I stay in the restaurant during the day and in that thing outside during
the night, and you leave me make some phone calls to talk with my friends and
family.
- 4 shaorma for 3
days, some Cola, ok with the restaurant but no phone call. Last offer and you
owe me. And you give me the watch now.
Si ce era sa faca… a
acceptat.
I-a pus turcului
ceasul in brate, si-a gasit un loc in shaormerie, s-a aruncat salbatic in
trupul primei shaorme si si-a indesat prima sticla de Cola pe gat, servit de
noul lui prieten - Khaled - care invartea lipii si castraveti murati mandru
nevoie-mare cu noul ceas pe mana. Si dupa ce Khaled a zavorat restaurantul,
Catalin a ramas in “antreu”. Acum hai sa va explic cum am inteles si eu:
antreul asta era un fel de chiosc din termopan in care se adaposteau clientii
care veneau noaptea si erau serviti “la gemulet”. Chioscul asta avea vreo 2m
lungime si 1m latime, loc in care trebuia sa incapa si clientul, si Catalin, si
scaunul pe care statea Catalin.
Si asa a trecut prima
noapte…
Trezirea de
dimineata, in loc de omleta and stuff o shaorma prospetica la mic dejun, in loc
de cafea o Cola, tigara luata imprumut de la unul dintre bucatari si… screme-te
gogule si gandeste-te cum faci sa iei legatura cu natiunea si familionul.
Evrika, romani
suntem, ne ajutam intre noi! Si pune-te pe drum! Catalin al nostru s-a plimbat
in ziua aia prin Viena, mai ales in zonele turistice , pana n-a mai avut
picioare. Tactica era simpla: statea prin magazine si fast-food-uri cu urechea
ciulita. Cand auzea limba romana isi lua fata de milog si le spunea ca are o
urgenta si are nevoie sa sune in tara. Teoretic planul era simplu si ar fi
putut fi si eficient…
- Buna ziua, v-am
auzit vorbind romaneste… stiti, am o mare problema si sunt disperatm trebuie sa
sun in tara dar mi s-au furat si telefonul, si banii, si tot… (si in timpul
asta ii veneau in cap imagini cu superbele silicoane). Pot sa sun de pe
telefonul Dumneavoastra? Macar un minut, va rog mult!
1. - Pleaca frate,
numai la pomana stiti!
2. - Lasa ba c-am mai
auzit io din astea, iei telefonul si fugi! Ciorditori nenorociti!
3. - Normal, esti
roman, la miloaga! Pleaca ba!
Dupa 30 de minute si
multe sudalme incasate Catalin incepuse sa se gandeasca la faptul ca daca era
orice alta natie si nu roman si-ar fi gasit de mult pe cineva care sa-l ajute…
dar nu s-a lasat!
- … macar un minut,
va rog mult!
- Ia stai putin.
Costele, vino ba-ncoa’! Si vine Costel, munte de om, cateva zeci de kg peste
suta si privire ucigatoare.
- Ce-i ba?
- Auzi ce zice asta…
si-i povesteste lui Costel care asculta cumintel si la final spune:
- Daca incerci sa
fugi iti tai gleznele! Ia telefonul meu si suna. Si-i da telefonul.
Primul apel la
“superbul decolteu”, telefonul inchis. Al doilea apel pe telefonul lui, suna
dar nu raspundea nimeni. Al treilea telefon a fost dat la mama lui, telefonul
inchis (erau la tara). Telefonul 4 la fosta iubita, a raspuns un mascul si cand
a inceput sa-i spuna Catalin ce-si-cum l-a injurat ala si i-a inchis telefonul
in nas. Inca vreo 3 telefoane pe la prieteni, disperarea incepea sa-si arate
coltii, Costel devenea nerabdator…
Al nu-stiu-catelea
telefon a fost la mine. Nu va entuziasmati, nu stiam numarul si n-am raspuns!
Pana la urma a dat de unul dintre prieteni si i-a povestit intr-o suflare ce a
patit dar si-a dat seama ca nu putea sa-i spuna omului unde ar putea fi gasit
pentru ca uitase sa ia adresa de la shaormerie si… nu avea telefonul ala decat
pentru inca 3-4 minute. Si a zis:
- Ba, sunt in curu’
gol, m-a lasat nenorocita aia aici si n-am nimic! Cand o prind o omor! Dorm la
o shaormerie, nu comenta nimic, tu suna pe toata lumea si puneti-va pe drum, o
sa vad cum reusesc sa va sun si sa va dau un numar sau o adresa! Te rog, te
implor, te orice!!!!
Si Costel a zis “Gata
ba, ai vorbit!“, i-a luat telefonul si dus a fost! Catalin al nostru o taie
intr-o fuga spre shaormerie, navaleste inauntru, afla adresa si o taie inapoi
spre zona turistica in cautarea altui Costel. Nu o mai lungesc acum, pana la
urma a gasit un cuplu (de atunci le pune numele pe lista de “buni” la slujba de
la biserica),
oamenii i-au dat
telefonul sa mai sune o data si i-au dat si 10 euro, era bogat! A sunat din nou
la prietenul din tara si i-a dat adresa, era aproape salvat! Dupa asta s-a
retras cumintel la o shaorma si… o Cola.
- Muahahahaha! Baaaa,
fi atent! Muahahahaha! M-a sunat Catalin… muahahahaha! Stai sa respir… deci m-a
sunat Catalin… muahahahaha!
- Ce-ai Bogdane,
te-ai tampit?! Zi ca am treaba!
- Muahahaha! Serifule
fi atent: m-a sunat Catalin si… muahahahahah!
- Suna-ma cand iti
aduni creierii, ai fumat ceva?! Pa!
- Stai Cabrale, stai
si asculta! M-a sunat Catalin…
- Mi-ai zis asta de 4
ori… hihihi… am ajuns sa rad ca prostu’ de rasu’ tau!
- Bwahahahaha! Da ba,
l-a lasat aia in curu’ gol la Viena! A plecat paragladina cu masina lui, n-are
bani, n-are telefon, n-are acte, cica… muahahahaha! Muahahahahah! Ba, cica sta
intr-o shaormerie!
- Muahahaha hihihihi
huhuhahahaha! Care serife, siliconata?!
- Da ba, cred ca aia!
Muahahaha! M-a sunat ala disperat ca a ramas ca valiza-n gara! Serif, tre’ sa…
muahahahaha! Tre’ sa mergem sa-l luam!
- Bine. Organizeaza
treaba si plecam in noaptea asta. Hihihihi! Da’ daca n-are acte cum il scoatem
de-acolo? Si aia unde e? A dat masina in urmarire? Muahahahahahaha!
- Nu stiu frate dar
oricum nu are proasta cum sa intre in tara ca masina parca e pe firma.
- Pai nu ba, ca la
intrare iti cere doar talonul, nu-ti mai cere nimeni procura. Deci pisi e in
tara… muahahaha! Da’ de ce l-a lasat acolo?
- Nu stiu ba, hai ca
sun la Rami de la Pasapoarte sa ma invete ce-i de facut.
Am aranjat toate cele
ale mele, intre timp Bogdan a sunat si niste prieteni din Arad care au promis
ca pleaca si ei spre Viena caci asa l-ar fi recuperat mai repede si cand
ajungeam noi vedeam cum facem. Si pe la vreo 12 noaptea, sambata spre duminica,
ne-am pus pe drum. Si am ras in masina de ne-am cracanat, am facut fel de fel
de scenarii si iar ne-am hahait, si ne inchipuiam cum e fitosul nostru cazat la
shaormerie si iar am ras..
eu uitasem de un
lucru, uitasem sa intreb cum il bagam in Romania… alt motiv de halimai si
tremur in izmene…
Am ajuns la Viena in
14 ore, un timp bun in conditiile date. Prietenii din Arad au intarziat cu
treburi si au ajuns cu vreo ora inaintea noastra, nu aveau navigatie si nu s-au
descurcat, i-am agatat din parcarea de la SCS (Shopping City Sud). Am bagat
adresa in navigatie si am ajuns. Shaormeria nu era vreo dugheana dar singura
diferenta intre aia si a noastra din Dristor era ca aia aveau mese de plastic
si era un spatiu inauntru cu vreo 6 mese. Si cand intram noi in shaormerie il
vedem pe-al nostru…
… de plictiseala
spala vase! Mai oameni buni, ati vazut vreodata 5 barbati care se taraie pe jos
incercand sa respire? Va zic eu, e un spectacol pe cinste! Khaled se chinuia sa
ne dea afara dar saracu’ radea si el de rasul nostru…
Cand ne-a vazut
Catalin a dat cu jegurile alea de pamant, a iesit de dupa tejghea si plin de
spume a urlat “Hai in tara s-o omor pe-aia!“. Si a iesit, a intrat iar, l-a
intrebat pe Khaled cat vrea pe ceas, ala i-a zis ca ceasul face 3.000 de euro,
Catalin mi-a cerut cheia de la masina si a plecat! Noi… am mai ramas la o
shaorma! Bine, o mizerie, saracu’ “al nostru” a mancat de nevoie da’ noua nu ne
plac siliconatele deci nu eram pedepsiti asa ca am mers la o carciuma din
Viena, “Viena Cafe” se numeste unde am mancat si noi ca oamenii…
Si acum hai spre
casa… si mergem noi linistiti, trecem la unguri, traversam cuminti cu 90 toata
Ungaria cu toate ca viteza legala e 130km/h dar la in ce hal radeam nu ne
simteam in siguranta nici la 90… In timpul asta ne-a povestit saracul toate
cele istorisite si de mine in posturile astea, era sa sarim de vreo 3 ori de pe
autostrada… mai oameni buni, n-am mai ras asa de cand ma stiu! Ne era frica sa
bem si-o gura de apa ca sa nu facem pe noi… conduceam si plangeam de ras…
, stai ca era sa uit…
atat de tare era omu’ de stricat la stomacel ca a trebuit sa oprim LA TOATE
benzinariile din drum, shaorma cu Cola nu e treaba constructiva… a ***rizit
asta prin toate colturile, in timp ce noi stateam in masina si radeam (frate
ce-am mai ras!).
Cand sa ajungem la
Turnu pun eu intrebarea aia fatidica “Ba, asta n-are pasaport, am ras, am
rahatit si ne-am distrat da’ acum ce facem?!“. Bogdan zice sa trag pe dreapta
inaintea vamii. Ajungem la vama, opresc, se duce la portbagaj, cotrobaie putin
si scoate o punga, aradenii opresc si ei si lasa masina in spate.
Aradenii coboara din
masina lor si se suie la mine, Bogdan si Catalin se suie la aradeni in masina.
Eu, in timp ce ma intindeam sa vad in oglinzi ce fac aia doi incep sa intreb
care-i treaba dar astia (aradenii, zic) se faceau ca vaneaza norisori. Dupa
vreo 3 minute ma enervez si dau sa cobor din masina dar Bogdan pornise deja
masina si a plecat hotarat spre vama, pornesc masina si plec si eu dupa ei.
Ajung ei in dreptul primului ghiseu, cel cu Control Pasapoarte, intinde Bogdan
mana cu pasapoartele (?!), vamesul se uita scurt in ele si-i face semn sa
treaca. Eu naduseam tot, nu intelegeam nimic, ne controleaza si noua
pasapoartele si trecem. Dupa vama tragem toti pe dreapta, toata lumea topaia si
se bucura numai eu eram din alt film. Catalin era in genunchi si saruta niste
bolovani urland “Romanica, tarisoara mea, te iubesc fa frumusete!“, Bogdan vine
la mine:
- Ba, nu ti-am spus
ca te crizai si ne luai la omor. Inainte sa plecam i-am sunat pe toti si le-am
luat pasapoartele. In masina l-am imperecheat pe-asta cu unul dintre pasapoarte
si… gata!
- Ba sunteti
tampiti?! Asta-i puscarie! Ca…
- Gata, e fumata! Am
trecut, suntem bine. Si daca se intampla ceva ne scoteai tu de-acolo…
- Da ba, in 2020!
Oligopatilor!
Bine, discutia a
continuat, eu tot in spume dar ce mai era sa fac… si am plecat spre Bucuresti.
De pe drum asta a
sunat in continuu la “superbul decolteu” si pana la urma fata i-a raspuns.
- Fa te omor!
Faaaaaa, te omoooor! Te omor, te omor, te omor! Iti tai silicoanele fa, m-auzi?
Unde-i masina mea?
…. (pe ea n-o auzeam)
- Ceeeee?! Cum i-ai
spart bara?! Deci gata, te omor fa! !@#$*&^$%*&%^&*!!! Te arunc in
Dambovita! Unde-s banii?
…
- Ce-ai facut fa?!
Din banii mei?! Pai ce treaba am io cu ma-ta fa, cum adica i-ai luat si plasma
si masina de spalat vase si aer conditionat si… deci gata! #&^$**&^!
Fa, te omor! Esti o…
Si se intoarce spre
noi: “mi-a inchis telefonul! Deci o omor! Deci… da’ calca Cabrale pe
acceleratia aia ca mergi ca o baba! Deci… o omor! O ucid! O anihilez! O…”
Nu ma mai lungesc
acum, a sunat-o incontinuu, fata ba ii raspundea ba nu, ba ii inchidea
telefonul, ba il injura si ea, Catalin stia una si buna: “O omor! Masinuta mea!
Banisorii mei! O omor, o ucid, o omor!“. Si am ajuns in Bucuresti…
- Ba, ai spray din
ala cu piper prin masina?
- Ce-ai bre, te-a
tampit mujdeiul?!
- Are caine ba, n-am
cum sa intru in curte! O omor!
Si asa ne-am certat
de la intrarea in Bucuresti si pana la el acasa. Noi incercam sa-l calmam, el
ne intreba de sabii si iatagane, de pistoale si tancuri, mitraliere si
elicoptere militare… Pana la urma l-am lasat acasa si asta a fost.
Am aflat restul
povestii acum cateva zile, atunci cand m-am gandit prima data sa scriu despre
povestea asta…
Catalin a ajuns
acasa, si-a facut un dus (trebuie sa recunosc, atunci cand s-a incalzit in
masina emana asa, o chestie incert-neplacuta), s-a imbracat de scandal si a
plecat spre “superbul decolteu siliconat”. Ajunge al nostru acolo, suna la
poarta si nu raspunde nimeni, se cocoata pe gard si-si vede masina in curte
(bara fata sparta atarna artistic intr-o parte dupa un sarut pasional cu o
bordura din Mall Vitan), motiv pentru si mai multe spume!
Cainele latra cu
spume la gura (fost dulau comunitar, actualmente “The paznic of the cetatea”),
Catalin scoate triunghiul reflectorizant din portbagaj (cealalta masina, o
Bora) si sare gardul. Si aici incepe halimaiul!
Da cu triunghiul in
caine, cainele fandare rapida si atac la pulpa, Catalin da cu sutul si
nimereste cainele in piept! Cainele nu se lasa, dupa un pas in spate rapid se
arunca si-l apuca pe Catalin de treling (mda, training). Catalin se smuceste,
se dezechilibreaza, cade, dar reuseste sa-i dea saracului caine un tringhi
reflectorizant in cap. Cainele da drumul la crac, Catalin se ridica de jos si
fuge spre casa, ajunge la usa dar usa era incuiata, cainele se arunca artistic
in aer si-l prinde pe Catalin de ***! Catalin urla, cu o bucata sanatoasa de
*** in gura cainelui, se intoarce si da cu triunghiul dupa caine, cainele se
fereste si se repede iar. Catalin isi da seama ca n-are sanse sa invinga si-l
ia disperarea… incepe sa urle “Ajutoooor! Ma omoara!“!
Cainele nu vorbea
romaneste, nu s-a prins ca al nostru s-a predat si ataca in continuare.
Catalin, proptit cu fuindul in usa, dadea din picioare ca Armstrong pe
bicicleta si urla ca sirena lui Vasile Roaita. Trec ceva minute, cainele
reuseste sa prinda din nou un crac de la pantaloni si incepe sa traga. Catalin
si mai disperat urla ca di gura de sarpe!
Pana la urma
“superbul decolteu” descuie usa si potoleste cainele, il ia si-l leaga langa
cusca, Catalin se ridica si-si inspecteaza fundul si cracul… fundul sangera,
piciorul era doar zgariat…
- Fa,
%(*&^$^&#*(*^, te omor, de ce-ai plecat?!
- Pentru ca esti un
calic! Mureai daca imi faceai si mie pe plac?!
- Faaaa, (%^#$%@, eu
ti-am zis ca sunt copilu’ lu’ Bill Gates?! #$%^*&^#^&(#*&!, muncesc
pentru bani! Mortii si ranitii &^%$^(*#&^@%^, ca te omor! Ce, sunt
vreun arab batran ca sa te intretin?!
- Ce sa intretii ba
amaratule, m-ai luat la Viena ca sa ne plimbam de mana in parc…
- Pai n-a vazut
familia ta Viena din Paleolitic incoace fa! Sa-mi pupi si talpile sugativa
nenorocita! (^%$%^*@&^%@^!@#*&%^&#*&^@%^!!!!
- Esti un badaran!
Hai, vrei sa ma bati? Oricum esti un fatalau! Ia-ti masina si pleaca din casa
mea! Saracule! Si-i arunca cheile de la masina pe jos prin curte…
Ce a urmat nu va pot
povesti, caci nu a vrut sa-mi zica, dar va pot spune rezultatele: una bucata
ochi bine umflat (la ea), multiple hematoame pe maini (la ea), multiple
zgarieturi adanci pe fata (la el), certe smocuri de par lipsa (la amandoi), un
deget de la mana luxat sever (la ea) si doi dinti ce se clatina si acum (la
ea).
Per ansamblu… i-a dat
jihadul, i-a dat na-na, a smotocit-o bine, a ciomagit-o, a… ati inteles ideea.
Cea mai frumoasa
parte vine insa acum… Mircea, asta o sa-ti placa! Dupa cum spuneam, acum cateva
zile mi-a venit in cap sa va povestesc, atunci cand…
… cand am primit
invitatia la nunta! Dap, se casatoresc anul acesta, in iunie. Si asa cum
spuneam in debutul primului post din aceasta serie, eu nu ma duc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu